Reformă fiscală în România. Modificări substanțiale aduse Codului Fiscal și Codului de Procedură Fiscală

În data de 21 decembrie 2020, Legea nr.296/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal („Legea nr. 296/2020”) precum și Legea nr. 295/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală(„Legea nr. 295/2020”) au fost publicate[1]. Prin intermediul celor două legi, se modifică substanțial prevederile Codului Fiscal și cele ale Codului de Procedură Fiscală, fiind introduse facilități noi pentru contribuabili și realizându-se o reașezare a instituțiilor aplicabile în materia fiscalității. Principalele modificări aduse Codului Fiscal Deducerea integrală a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor Contribuabilii au dreptul la deducerea integrală a ajustărilor pentru deprecierea creanțelor, iar nu doar în limita a 30% din valoarea acestora, astfel cum era prevăzut în reglementarea anterioară. Această facilitate se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2021. Consolidarea fiscală în materia impozitului pe profit Impozitul pe profit va putea fi plătit prin raportare la nivelul profitului grupului fiscal, constituit potrivit legii, iar nu raportat la fiecare companie în parte. Fiecare membru al grupului fiscal, potrivit legii, determină rezultatul fiscal în mod individual, iar rezultatul fiscal consolidat al grupului este format din suma rezultatelor fiscale determinate în mod individual de fiecare membru al grupului. Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra rezultatului fiscal consolidat pozitiv al grupului. Rezultatul fiscal consolidat negativ reprezintă pierdere fiscală a grupului. Perioada de aplicare a sistemului de consolidare fiscală este de cinci ani fiscali, calculaţi începând cu primul an al aplicării acestui sistem şi până la desfiinţarea grupului. Acest sistem este opțional și se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2021. Recuperarea TVA pentru facturile neîncasate de la persoanele fizice Baza de impozitare se reduce în cazul în care contravaloarea totală sau parțială a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu a fost încasată de la beneficiarii persoane fizice în termen de un an de la termenul de plată stabilit de părți/de la data emiterii facturii, cu excepția situației în care furnizorul și beneficiarul sunt afiliați. În cazul în care, ulterior ajustării bazei de impozitare, sunt încasate sume aferente creanțelor respective, se anulează ajustarea efectuată, corespunzător sumelor încasate. Avantaje neimpozabile pentru angajați Conform noii reglementări, nu se datorează impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor pentru:

► contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajații proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă; aceste sume sunt exceptate de la plata impozitului pe venit în măsura în care valoarea lor totală nu depăşeşte într-un an fiscal nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate;

► sumele acordate angajaților care desfășoară activități în regim de telemuncă, pentru susținerea cheltuielilor cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea (g. electricitate, încălzire, achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou), în limitele stabilite de angajator prin contractul de muncă sau regulamentul intern, în limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzător numărului de zile din luna în care persoana fizică desfășoară activitate în regim de telemuncă;

► acoperirea costurilor cu testarea epidemiologică și/sau vaccinarea angajaților pentru împiedicarea răspândirii bolilor care pun în pericol sănătatea angajaților și cea publică;

► avantajele acordate angajaților sub forma utilizării în scop personal a vehiculelor care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice și se află în proprietatea/folosința persoanelor juridice ce aplică regimul de impozitare al microîntreprinderilor sau impozitul specific unor activități.

Aceaste avantaje se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021. Suplimentar față de cele de mai sus, modificările vizează și aspecte precum: (i) posibilitatea desemnării unui reprezentant fiscal autorizat care să îndeplinească obligațiile din perspectiva TVA în numele persoanei impozabile nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, (ii) stabilirea rezidenței potrivit locului conducerii efective, (iii) introducerea cotei de 10% aplicabile veniturilor impozabile obținute din România de către nerezidenți, (iv) depunerea declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor. Principalele modificări aduse Codului de Procedură Fiscală Noi cazuri de nulitate absolută a actului administrativ fiscal ► organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de autoritatea fiscală sau de instanță, furnizată de contribuabil; ► organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ fiscal după soluționarea contestației; ► organul fiscal emite raportul de inspecție fiscală şi decizia de impunere sau decizia de nemodificare a bazei de impunere, după expirarea dublului perioadei pentru care este permisă inspecția fiscală; ► organul fiscal emite raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere sau decizia de nemodificare a bazei de impunere în situația în care se desfășoară în paralel și cercetare penală. Aceste noi cazuri pot fi invocate de contribuabili doar pentru acele acte administrative fiscale comunicate după data de 24.12.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 295/2020. Desfășurarea inspecțiilor fiscale ► în cazul în care inspecția fiscală nu se finalizează într-o perioadă reprezentând dublul perioadei pentru care este permisă inspecția fiscală, organul fiscal nu mai are dreptul să emită raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere sau decizia de nemodificare a bazei de impunere; ► este reglementat în mod expres dreptul contribuabilului de a fi informat cu privire la orice alt mijloc de probă obținut de organul fiscal, ca urmare a acțiunilor ce au constituit cauze de suspendare și care au legătură cu situația fiscală a contribuabilului; ► posibilitatea contribuabilului de a contesta decizia de suspendare a inspecției fiscale. Aceste prevederi sunt aplicabile inclusiv inspecțiilor fiscale aflate în curs la data de 24.12.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 295/2020. Dobânzile și Penalitățile de nedeclarare ► se prevede în mod expres că dreptul contribuabilului de a solicita dobândă se prescrie în termen de 5 ani; ► reducerea cu 75% a penalităților de nedeclarare se realizează automat în cazul plății, compensării sau eșalonării la plată a debitului principal, nemaifiind necesară solicitarea din partea contribuabilului; ► lipsa mențiunii din cuprinsul raportului de inspecție fiscală privind aplicarea penalității de nedeclarare conduce la decăderea organului fiscal din dreptul de a mai aplica penalitatea prin alte acte administrative subsecvente sau accesorii. Se aplică pentru rapoartele de inspecţie fiscală emise după data de 24.12.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 295/2020. Contestațiile împotriva actelor administrative fiscale ► competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva titlurilor de creanță precum și împotriva altor acte administrative fiscale emise de organul fiscal central este transferată de la ANAF către structura specializată din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Acest transfer se realizează în termen de 6 luni de la data de 24.12.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 295/2020, iar toate contestațiile aflate în curs de soluționare vor fi predate noii structuri specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice; ► decizia emisă în soluţionarea contestaţiei poate fi reexaminată, de către organul de soluţionare competent, la cererea contribuabilului în următoarele situații:

▸nu s-a avut în vedere aplicarea în speţă a anumitor dispoziţii legale care ar fi schimbat fundamental soluţia adoptată;

▸ ulterior emiterii deciziei de către structura de soluţionare a contestaţiei se emite o decizie de către Comisia fiscală centrală care oferă o altă interpretare dispoziţiilor legale incidente speţei;

▸ anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluţionare a contestaţiei se adoptă o hotărâre judecătorească a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României fie pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, fie un recurs în interesul legii care dictează o anumită practică judiciară pentru problematica supusă analizei diferită de cea din decizia de soluţionare a contestaţiei;

▸ anterior sau ulterior emiterii deciziei de către structura de soluţionare a contestaţiei se adoptă o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care este contrară deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative;

Aceste prevederi se aplică atât deciziilor aflate în curs de soluționare la data de 24.12.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 295/2020, cât și deciziilor de soluționare a contestațiilor emise înainte de această dată.

 

[1] Publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1266 și 1269 din 21 decembrie 2020.