» acordarea lor să fi intervenit anterior datei de 30 martie 2020;
» data scadenței finale a obligațiilor de rambursare a ratelor să fie ulterioară datei de 30 martie 2020;
» să nu fi fost declarată în cazul lor scadența anticipată anterior datei de 30 martie 2020;
» să nu fi înregistrat rate scadente restante la data de 16 martie 2020, sau debitorii să fi efectuat plata obligațiilor restante până la data solicitării suspendării obligației de plată.
Dovada impactului asupra veniturilor debitorului Normele clarifică prevederile din OUG nr. 37/2020 care stabilesc faptul că dreptul de a suspenda plata ratelor se aplică exclusiv debitorilor ale căror venituri au fost afectate direct sau indirect de situația gravă generată de pandemia COVID-19. Conform Normelor, acest criteriu se îndeplinește prin formularea de către debitorul solicitant a unei declarații pe proprie răspundere prin care acesta:» menționează că i-au fost afectate veniturile proprii (și/sau veniturile aferente familiei, în cazul persoanelor fizice), direct sau indirect, față de nivelul înregistrat anterior declarării stării de urgență;
» menționează că se află în imposibilitatea de a onora obligațiile de plată aferente creditului;
» prezintă cauza sau cauzele care au condus la imposibilitatea de a onora obligațiile de plată.
Normele enumeră exemplificativ și unele dintre cauzele care ar putea fi prezentate de debitor ca motive privind imposibilitatea de a onora obligațiile de plată:» în cazul persoanelor fizice - șomajul tehnic, concedierea ori reducerea salariului debitorului ori a membrilor familiei acestuia, plasarea debitorului în carantină instituționalizată sau izolare la domiciliu, îmbolnăvirea cauzată de virusul SARS-Cov-2;
» în cazul celorlalte categorii de debitori, alții decât persoanele fizice - restrângerea pieței de desfacere, restrângerea numărului de angajați, diminuarea numărului de furnizori.
Cerința suplimentară de a deține un certificat privind starea de urgență și de a nu se afla în insolvență, aplicabilă în cazul persoanelor juridice, este de asemenea prevăzută de Norme. Aspecte privind procedura Suspendarea obligației de plată a ratelor nu impune încheierea unor acte adiționale la contractele implicate. În termen de 15 zile de la data primirii solicitării din partea debitorului, creditorul va trebui să comunice decizia de acceptare sau respingere a acesteia. Respingerea poate interveni doar în cazul în care criteriile de eligibilitate stabilite de Norme sau de OUG nr. 37/2020 nu sunt îndeplinite în privința creditului sau a debitorului. Normele prevăd, în cazul contractelor de credit garantate de un terț, necesitatea obținerii acordului garantului privind extinderea duratei garanției acordată de acesta cu o perioadă egală cu cea cu care creditul ar fi prelungit ca urmare a suspendării plății ratelor aferente acestuia. Deși Normele nu menționează explicit, se poate interpreta rezonabil că în lipsa unui astfel de acord din partea fiecărui garant, creditele nu se vor putea prelungi cu o perioadă egală cu durata suspendării plății ratelor. În acest caz maturitatea inițială a creditului va rămâne neschimbată, iar soldul existent la data încetării suspendării va trebui reeșalonat pe această durată. Garanția acordată de stat în cazul creditelor ipotecare În cazul creditelor ipotecare acordate persoanelor fizice, OUG nr. 37/2020 prevede faptul că dobânda datorată pe perioada suspendării nu se capitalizează. Aceasta va constitui o creanță nouă, distinctă de creditul inițial, ce va fi plătită de debitor în maxim 60 de rate lunare, iar plata ratelor va fi garantată integral prin intermediul unei garanții acordată de statul român. Conform Normelor, emiterea și eventuala plată (executare) a garanției de stat va fi un proces ce implică exclusiv creditorul, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) și Ministerul Finanțelor Publice și nu presupune implicarea debitorului. Creditorul va putea executa garanția doar în cazul în care debitorul nu va plăti cel puțin trei rate consecutive aferente noii creanțe. Suma plătită ca urmare a executării garanției va reprezenta o creanță fiscală datorată de debitor la bugetul de stat. În cazul în care debitorul nu plătește voluntar creanța și, după caz, dobânzile și penalitățile acumulate, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) va putea proceda la recuperarea acesteia în condițiile Codului de Procedură Fiscală.[1] Hotărârea de Guvern nr. 270/2020 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori, publicată în Monitorul Oficial nr. 285 din 6 aprilie 2020, în vigoare de la aceeași dată. [2] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37 din 30 martie 2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori, publicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 30 martie 2020, în vigoare de la aceeași dată. Pentru mai multe detalii referitoare la prevederile Ordonanței de urgență, vă recomandăm consultarea materialului ce se regăsește aici.
