2023 – digitalizare, evoluție, inovare.
Acestea sunt doar câteva dintre etichetele care marchează începutul unei noi ere în cadrul de reglementare digitală al UE. Tot ceea ce facem în zilele noastre se concentrează în jurul acestor trei termeni, și cu toții suntem parte a procesului de a face aceste concepte tangibile în lumea reală, fără să realizăm cu adevărat acest lucru. Dar cât de aproape suntem de a reglementa în mod corespunzător această lume digitală,
dar din ce în ce mai reală?
Acest articol este format din trei părți:
I. În această primă parte, punem bazele peisajului digital, explicând scopul și impactul DSA. În plus, defalcăm entitățile care intră în domeniul de aplicare al regulamentului și prezentăm regulile privind răspunderea intermediarilor.
II. În cea de-a doua parte, vom intra în amănunt în ceea ce privește principalele schimbări aduse de Regulament, și anume obligațiile noi și mai bine conturate, aplicabile diferitelor tipuri de furnizori de servicii de intermediere online.
III. În cea de-a treia și ultima parte, vom aborda o dispoziție neobișnuită, dar interesantă, introdusă prin DSA: așa-numita prevedere privind „bunul samaritean”. Vom vorbi, de asemenea, despre relația dintre DSA și alte acte normative ale UE, precum și despre aplicarea și intrarea în vigoare a Regulamentului, înainte de a încheia și de a prezenta concluziile noastre.
Nu uitați să vă abonați la newsletter-ul nostru pentru a fi la curent cu noutățile juridice.
Din perspectiva inovării și a digitalizării, traversăm o perioadă de tranziție care a fost simbolic cuprinsă de Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia” sau „CE”) în documentul său din 2021, „
Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital”
[1]. În această eră a tehnologiei, nu doar busolele au trecut de la a fi obiecte fizice la funcții digitale pe smartphone-urile noastre. Întreaga lume din jurul nostru a devenit, de asemenea, din ce în ce mai virtuală, lucru evident în modul în care trăim, lucrăm și interacționăm unii cu alții. Inițiativa CE, supranumită „
calea către deceniul digital”
[2], urmărește să se asigure că Uniunea Europeană își atinge obiectivele și țintele pentru o transformare digitală a societății și a economiei, în conformitate cu valorile UE, consolidând poziția de lider în domeniul digital și
promovând politici digitale centrate pe om, incluzive și durabile, care să le ofere cetățenilor și întreprinderilor posibilitatea de a se dezvolta.
Din acest punct de vedere, ultimele luni ale anului 2022 au fost punctul de plecare pentru schimbări semnificative în peisajul digital global, în urma cărora au apărut două acte legislative esențiale: Regulamentul privind piețele digitale (Digital Markets Act – „DMA”)
[3] și Regulamentul privind serviciile digitale (Digital Services Act – „DSA” sau „Regulamentul”)
[4], care împreună formează un set de noi de norme aplicabile în întreaga UE, ca parte a unei strategii digitale numite „
O Europă pregătită pentru era digitală”
[5]. În acest articol ne vom concentra în principal asupra DSA.
Scop, impact și ce înseamnă pentru peisajul digital
DSA este un set de norme care fac parte din Strategia digitală europeană, care are ca scop consolidarea pieței unice pentru serviciile digitale, promovarea inovării și competitivității mediului online european. În plus, DSA urmărește să revitalizeze cadrul juridic existent, care se aplică de douăzeci de ani, respectiv Directiva 2000/31/CE („
Directiva privind comerțul electronic” sau „
Directiva”). Această Directivă a intrat în vigoare în urmă cu mai bine de 20 de ani, iar paradigma digitală s-a schimbat foarte mult de atunci (de exemplu, Directiva privind comerțul electronic este anterioară nu doar smartphone-urilor, ci și utilizării pe scară largă a Bluetooth în dispozitivele de consum; și, deși există aproape 5 miliarde de utilizatori de internet la nivel mondial, ceea ce reprezintă peste 60% din populația lumii în prezent, doar 7% din populația globului era online în anul 2000). În plus, din cauza naturii sale juridice, Directiva a avut și unele implementări naționale divergente în legislația locală a statelor membre. Spre deosebire de Directiva privind comerțul electronic, DSA se va aplica imediat și în mod coerent în întreaga UE, fără a fi nevoie de transpuneri locale.
Pe lângă toate beneficiile semnificative pe care le-a adus (de exemplu, modele de afaceri și servicii inovatoare, cum ar fi rețelele sociale online și platformele online care permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții, care oferă utilizatorilor posibilitatea de a comunica ușor, de a face cumpărături sau de a accesa orice tip de informații), dezvoltarea rapidă și generalizată a serviciilor digitale a adus, de asemenea, unele dezavantaje inerente societății și economiei noastre. De exemplu, există îngrijorări în ceea ce privește comerțul și schimbul de bunuri, servicii și conținuturi online ilegale. În plus, serviciile online sunt, de asemenea, utilizate în mod abuziv pentru a amplifica răspândirea dezinformării, precum și în alte scopuri dăunătoare. Aceste noi provocări și modul în care platformele online le abordează pot avea un impact semnificativ asupra drepturilor fundamentale în lumea online.
Aceste preocupări au generat necesitatea de a stabili un cadru juridic care să conțină un set de reguli privind răspunderea furnizorilor de servicii digitale și care să asigure liniile directoare pentru o piață digitală mai competitivă. Acest demers este unul deosebit de ambițios, însă DSA țintește sus și bine în viitor.
Cine intră în sfera de aplicare a DSA?
DSA se aplică
serviciilor de intermediere online oferite utilizatorilor (atât consumatori, cât și companii) din Uniunea Europeană. Se consideră că aceste servicii sunt oferite în UE, de exemplu, în cazul în care utilizatorii pot comanda produse sau servicii în cel puțin un stat membru, pot utiliza una dintre limbile oficiale ale UE, pot plăti în Euro sau în alte monede naționale locale sau pot utiliza un domeniu național de prim nivel. Cel mai important este faptul că locul de stabilire al furnizorului serviciilor de intermediere online este irelevant, DSA aplicându-se atât furnizorilor din interiorul, cât și din afara UE.
În mod firesc, DSA se adresează furnizorilor de servicii de intermediere online, respectiv serviciilor ce constau în transmiterea, stocarea în cache sau stocarea informațiilor provenite de la terți, acoperind o mare varietate de activități digitale.
Aplecându-ne mai tare asupra Regulamentului, putem descoperi mai multe categorii de furnizori de servicii de intermediere online:
► Servicii de
simplă transmitere care includ categorii generice de servicii, precum rețele virtuale private, internet exchange points, serviciile și rezolvările DNS, puncte de acces fără fir, registre de nume de domenii de prim nivel, telefonie VOIP și alte servicii de comunicații interpersonale;
► Servicii de
stocare în cache, care oferă stocarea temporară a datelor pentru a optimiza transmiterea ulterioară a informațiilor, cum ar fi rețele de distribuție de conținut, de proxy-uri invers sau de proxy-uri de adaptare a conținutului;
► Servicii de
găzduire, care constau în stocarea informațiilor furnizate de utilizatorii serviciului respectiv, cum ar fi găzduirea de pagini web, „cloud computing”, serviciile de referențiere cu plată sau serviciile care permit partajarea de informații și de conținut online (inclusiv stocarea și partajarea de fișiere):
▸ Platformele online, care sunt servicii de găzduire care nu numai că stochează informații, dar le și pun la dispoziția publicului larg, la cererea utilizatorilor lor, de exemplu: piețe online, rețele sociale, site-uri web de călătorii/cazare online, magazine de aplicații. Serviciile care permit trimiterea de e-mailuri și de mesaje private nu sunt, în general, incluse în domeniul de aplicare al platformelor online, atât timp cât comunicarea are loc doar între un număr limitat de persoane;
▸ Platforme online foarte mari (în Engleză „Very Large Online Platforms” – „VLOPs”) și Motoare de căutare online foarte mari (în Engleză „Very Large Online Search Engines” – „VLOSEs”), care sunt platforme online și motoare de căutare online care au un număr mediu lunar de destinatari activi ai serviciilor în Uniune mai mare sau egal cu 45 de milioane (care reprezintă în prezent 10% din totalul consumatorilor din UE) și care sunt desemnate astfel de către Comisie.
În orice situație, funcționalitățile tehnice ale fiecărui serviciu vor determina categoria în care acesta se va încadra, iar o astfel de evaluare trebuie efectuată de la caz la caz.
Menținerea regulilor privind răspunderea intermediarilor
Directiva privind comerțul electronic a consacrat de mult timp principiul „safe harbour”, conform căruia intermediarii online nu sunt răspunzători pentru informațiile transmise prin intermediul serviciilor lor, cu condiția ca aceștia
(i) să nu fi fost implicați în mod activ în această transmitere sau
(ii) să fi acționat rapid pentru a elimina informațiile sau pentru a dezactiva accesul la acestea la momentul primirii notificării.
DSA a menținut acest regim de răspundere pentru intermediari, cu modificări minore. Cu toate acestea, au fost introduse cerințe suplimentare pentru diferite tipuri de intermediari, pe care le vom aborda ulterior.
Nu în ultimul rând, similar cu Directiva privind comerțul electronic, DSA reiterează faptul că intermediarii nu au o obligație generală de monitorizare în ceea ce privește informațiile transmise sau stocate de către aceștia.
[1] https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/europe-fit-digital-age/europes-digital-decade-digital-targets-2030_ro
[2] https://eur-lex.europa.eu/procedure/RO/2021_293
[3] Regulamentul (UE) 2022/1925 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale), disponibil la adresa:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32022R1925
[4] Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), disponibil la adresa:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32022R2065
[5] https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/europe-fit-digital-age_ro
