Navigarea pe piața unică digitală: O privire asupra Regulamentului privind serviciile digitale (DSA) – Partea 2

2023 – digitalizare, evoluție, inovare. Acestea sunt doar câteva dintre etichetele care marchează începutul unei noi ere în cadrul de reglementare digitală al UE. Tot ceea ce facem în zilele noastre se concentrează în jurul acestor trei termni, și cu toții suntem parte a procesului de a face aceste concepte tangibile în lumea reală, fără să realizăm cu adevărat acest lucru. Dar cât de aproape suntem de a reglementa în mod corespunzător această lume digitală, dar din ce în ce mai reală? Aceasta este cea de-a doua parte a analizei noastre asupra DSA, în care analizăm în profunzime aspectele esențiale ale Regulamentului, și anume noile obligații, mai complexe, aplicabile diferitelor tipuri de furnizori de servicii de intermediere online. Nu uitați să consultați și prima parte a acestui articol, în care am explicat scopul și impactul DSA, am identificat entitățile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului și am prezentat regulile privind răspunderea intermediarilor. Rămâneți cu noi și pentru a treia și ultima parte a acestui articol, în care vom aborda o modificare neobișnuită, dar interesantă, adusă de DSA: așa-numita reglementare a „Bunului Samaritean”. Vom vorbi, de asemenea, despre relația dintre DSA și alte acte normative ale UE, precum și despre aplicarea și intrarea în vigoare a acesteia, înainte de a încheia și de a prezenta concluziile noastre. Nu uitați să vă abonați la newsletter-ul nostru pentru a fi la curent cu cele mai recente noutăți juridice. Obligații noi și consolidate în cadrul DSA Pe scurt, obligațiile impuse de DSA pot fi împărțite în două categorii: (A) obligații generale – aplicabile tuturor furnizorilor de servicii de intermediere și (B) obligații specifice – aplicabile fiecărei categorii de furnizori de servicii de intermediere. Aceste obligații sunt cumulative, cele mai exigente obligații aplicându-se VLOPs și VLOSEs. Conform DSA, furnizorii care oferă diferite categorii de servicii de intermediere trebuie să respecte doar dispozițiile DSA în ceea ce privește fiecare serviciu pe care îl furnizează. Obligații generale ► Toți furnizorii de servicii de intermediere online trebuie să respecte următoarele cerințe:

▸ Termeni și condiții – trebuie stabilite orientări și proceduri clare de moderare a conținutului, precum și informații ușor accesibile privind dreptul de a renunța la utilizarea serviciului. În plus, utilizatorii trebuie, de asemenea, să fie notificați cu privire la orice modificare semnificativă a termenilor și condițiilor;

▸ Raportare în materie de transparență – publicarea de rapoarte anuale de transparență privind activitățile de moderare a conținutului, inclusiv măsurile luate pentru aplicarea și respectarea termenilor și condițiilor;

▸ Ordinele de a acționa împotriva conținutului ilegal și de furnizare de informații – furnizorii care primesc ordine de eliminare a conținutului ilegal trebuie să notifice autoritățile naționale competente cu privire la măsurile luate ca răspuns la aceste ordine, inclusiv dacă și când au pus în aplicare instrucțiunile date. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul ordinelor de furnizare de informații;

▸ Punct de contact – desemnarea unui singur punct de contact electronic pentru comunicările oficiale cu autoritățile de reglementare și utilizatorii din UE. Aceste informații trebuie să fie ușor accesibile și actualizate;

▸ Reprezentant legal în UE pentru furnizorii din afara UE – acești furnizori, atât timp cât își oferă serviciile utilizatorilor din UE, trebuie să desemneze un reprezentant legal în UE (similar conceptului de reprezentant în UE din cadrul GDPR). Ceea ce este important de remarcat în acest caz este faptul că acest reprezentant poate fi, de asemenea, tras la răspundere directă în cazul nerespectării obligațiilor care decurg din DSA.

Obligații specifice În plus față de cele de mai sus, există o serie de cerințe suplimentare pentru anumite categorii de furnizori de servicii de intermediere online. ► Furnizorii de servicii de găzduire au următoarele obligații:

▸ Mecanisme de notificare și de acțiune – punerea în aplicare a unor mecanisme eficiente pentru conținutul pe care utilizatorii îl pot considera ilegal. Aceste mecanisme ar trebui să aibă un design ușor de utilizat, să fie ușor accesibile și să aibă capacitatea de a trimite notificări în format electronic;

▸ Notificări de retragere și motivare – utilizatorii trebuie să primească o expunere de motive ori de câte ori serviciile de găzduire elimină sau blochează accesul la conținut din motive de moderare sau atunci când sistează plățile, suspendă sau închide serviciul/contul;

▸ Raportarea suspiciunilor de infracțiuni – în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la orice infracțiune gravă (de exemplu, amenințare la adresa vieții sau a siguranței persoanelor), atunci furnizorii de servicii de găzduire sunt obligați să notifice acest lucru autorităților naționale de aplicare a legii sau autorităților judiciare.

► Există unele modificări semnificative în ceea ce privește platformele online:

▸ Sistemul de soluționare a plângerilor – care permite destinatarilor să își exercite dreptul de a depune plângeri, în format electronic și gratuit, împotriva unei decizii luate de furnizorul platformei online. Aceste sisteme interne de soluționare a plângerilor trebuie să fie ușor de accesat, ușor de utilizat și să permită depunerea unor plângeri suficient de precise și justificate în mod corespunzător;

▸ Soluționarea litigiilor – stabilirea unor mecanisme de soluționare extrajudiciară a litigiilor pentru orice alte dispute privind deciziile de eliminare sau de blocare a accesului la conținutul utilizatorului;

▸ Notificatori de încredere – DSA introduce conceptul de „notificatori de încredere”, care sunt entități desemnate de către autoritățile locale competente și care au cunoștințe de specialitate în detectarea, identificarea și notificarea conținutului ilegal. Platformele online sunt obligate să trateze cu prioritate rapoartele transmise de acești „notificatori de încredere”;

▸ Utilizarea abuzivă – platformele online trebuie să suspende, pentru o perioadă de timp rezonabilă și după ce au emis în prealabil un avertisment, (i) furnizarea serviciilor lor către utilizatorii care furnizează frecvent conținut vădit ilegal și (ii) prelucrarea notificărilor și a plângerilor transmise prin intermediul mecanismelor de notificare și de acțiune și al sistemelor interne de soluționare a plângerilor de către utilizatorii care transmit frecvent notificări sau plângeri vădit nefondate. Platformele online stabilesc, de asemenea, în termenii și condițiile lor, politica lor cu privire la astfel de abuzuri;

▸ Interzicerea elementelor de design manipulator – „dark patterns” sunt practici care denaturează sau afectează în mod considerabil, fie în mod intenționat, fie prin efectele lor, capacitatea utilizatorilor de a face alegeri sau de a lua decizii în mod autonom și în cunoștință de cauză;

▸ Obligații suplimentare de raportare în materie de transparență – pe lângă obligația generală de transparență care revine tuturor furnizorilor de servicii de intermediere online, platformele online au alte câteva obligații, cum ar fi raportarea informațiilor privind soluționarea litigiilor și suspendările datorate utilizării abuzive a serviciului;

▸ Publicitate – utilizatorii ar trebui să poată identifica cu ușurință comunicările cu caracter publicitar (reclamele), precum și să primească informații cu privire la publicitatea afișată, inclusiv entitatea care prezintă sau plătește pentru acea reclamă și motivele pentru care le-a fost afișată o anumită reclamă. În plus, platformele online nu pot afișa comunicări cu caracter publicitar bazate pe crearea de profiluri, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul (4) din GDPR, folosind categorii speciale de date cu caracter personal (de exemplu, opinii politice, date privind sănătatea sau orientarea sexuală, originea rasială sau etnică etc.);

▸ Transparența sistemelor de recomandare – platformele online care utilizează sisteme de recomandare sunt obligate să stabilească în termenii și condițiile lor, într-un limbaj simplu și inteligibil, principalii parametri utilizați în aceste sisteme de recomandare, precum și toate opțiunile de care dispun utilizatorii pentru a modifica sau influența acești parametri principali;

▸ Protecția minorilor – DSA a stabilit o obligație generală de a asigura un nivel ridicat de confidențialitate, siguranță și securitate a minorilor care utilizează astfel de servicii. Cel mai important aspect este că platformelor online le este interzis să adreseze minorilor comunicări cu caracter publicitar bazate pe crearea de profiluri cu ajutorul datelor cu caracter personal;

▸ Trasabilitatea comercianților – atunci când platformele online permit altor comercianți să încheie contracte cu consumatorii pe platforma lor, acestea trebuie să certifice mai întâi identitatea comercianților, obținând informații de bază de la aceștia și apoi verificându-le;

▸ Conformitate din momentul conceperii – în plus față de cele de mai sus, platformele online trebuie să se asigure că interfețele lor online sunt proiectate și organizate astfel încât să permită comercianților să își respecte propriile obligații în ceea ce privește informațiile precontractuale, conformitatea produselor și informațiile privind siguranța produselor;

▸ Dreptul la informare – în cazul în care platformele online iau cunoștință de faptul că un comerciant a oferit un produs sau un serviciu în mod ilegal pe platforma lor, acestea sunt obligate să informeze consumatorii respectivi cu privire la acest lucru.

► Nu în ultimul rând, VLOPs și VLOSEs fac obiectul celor mai stricte obligații impuse de DSA, printre altele:

▸ Riscuri sistemice – VLOPs și VLOSEs trebuie să identifice, să analizeze și să evalueze cu diligență orice riscuri sistemice care decurg din proiectarea sau funcționarea serviciului lor și a sistemelor aferente, inclusiv a sistemelor algoritmice, sau din utilizarea serviciilor lor. DSA se referă la următoarele riscuri sistemice potențiale: diseminarea de conținut ilegal, riscuri legate de drepturile fundamentale, discursul civic, procesele electorale, siguranța publică, precum și orice efecte negative în legătură cu violența bazată pe gen, protecția sănătății publice și a minorilor și consecințe negative grave asupra bunăstării fizice și mentale a persoanei;

▸ Răspunsul în situații de criză – Comisia poate ordona VLOPs și VLOSEs să aplice măsuri specifice, eficace și proporționale în caz de criză, cum ar fi atunci când circumstanțe extraordinare conduc la o amenințare gravă la adresa siguranței publice sau a sănătății publice;

▸ Mai multe cerințe în materie de transparență – cele mai stricte obligații în materie de transparență sunt, în mod firesc, conferite VLOPs și VLOSEs, inclusiv cele referitoare la audituri independente anuale, registre privind comunicările publice cu caracter publicitar și rapoarte în materie de transparență la fiecare șase luni;

▸ Sisteme de recomandare – în cazul în care VLOPs și VLOSEs utilizează sisteme de recomandare, acestea trebuie să ofere cel puțin o opțiune pentru fiecare dintre sistemele lor de recomandare care nu se bazează pe crearea de profiluri;

▸ Accesul la date – VLOPs și VLOSEs permit autorităților de reglementare (coordonatorul serviciilor digitale din statul membru sau Comisia) să aibă acces la datele lor pentru a evalua conformitatea cu dispozițiile DSA. În plus, aceștia trebuie să permită, de asemenea, accesul cercetătorilor agreați la aceste date în scopul exclusiv de a efectua cercetări care să contribuie la detectarea, identificarea și înțelegerea riscurilor sistemice;

▸ Funcția de conformitate – VLOPs și VLOSEs au obligația de a înființa o funcție de conformitate, care este independentă de funcțiile lor operaționale și este compusă din unul sau mai mulți responsabili de conformitate, inclusiv responsabilul principal al funcției de conformitate, care raportează direct organului de conducere;

▸ Taxa de supraveghere – VLOPs și VLOSEs vor plăti o taxă anuală de supraveghere, în funcție de costurile estimate suportate de Comisie. Valoarea totală a taxei anuale de supraveghere nu depășește, în niciun caz, 0,05% din venitul net anual la nivel mondial al furnizorului din exercițiul financiar precedent.