Linia de start pentru transparența în AI: ce aduce 2 august 2026?

I. Sfera de aplicare: furnizori și implementatori de sisteme de AI

Începând cu data de 2 august 2026, obligațiile de transparență prevăzute la art. 50 din Regulamentul UE 2024/1689 (denumit în continuare „AI Act”)[1] impuse atât furnizorilor, cât și implementatorilor de sisteme de inteligență artificială („sisteme de AI”) se vor aplica în mod direct în toate statele membre ale Uniunii Europene („UE”).

1. Cine are calitatea de furnizor al unui sistem de AI și ce obligații de transparență i se aplică?

Potrivit art. 3 pct. 3 din AI Act, furnizorul unui sistem de AI poate fi o persoană fizică sau juridică, o autoritate publică, o agenție sau un alt organism care dezvoltă un sistem de AI sau care comandă dezvoltarea unui sistem de AI și îl introduce pe piață sau pune în funcțiune sistemul de AI sub propriul nume sau propria marcă comercială.

AI Act se aplică inclusiv furnizorilor de sisteme de AI care își au sediul sau se află într-o țară terță, în cazul în care rezultatele generate de sistemele de AI sunt utilizate în UE.

Pentru furnizori, AI Act impune două paliere de transparență: (i) informarea privind interacțiunea directă cu un sistem de AI și (ii) marcarea tehnică a conținutului sintetic (watermarking).

2. Cine are calitatea de implementator al unui sistem de AI și ce obligații de transparență i se aplică?

Conform art. 3 pct. 4 din AI Act, implementatorul este cel care folosește un sistem de AI sub autoritatea sa, cu excepția utilizării personale, fără caracter profesional. Spre exemplu, un deepfake creat de o persoană fizică în scop recreativ reprezintă o activitate personală, exclusă din domeniul de aplicare al AI Act. Însă dacă aceeași persoană generează deepfake-uri pentru a obține un beneficiu economic regulat (e.g. ca freelancer), aceasta devine „implementator” și trebuie să respecte obligațiile legale de transparență, precum etichetarea conținutului. 

Pentru implementatori, AI Act adaugă următoarele paliere de transparență: (i) etichetarea materialelor de tip deepfake (imagini, audio, video); (ii) informarea privind evaluarea biometrică și emoțională; și (iii) marcarea textelor de interes public. 

II. Interacțiunea directă cu AI-ul: regula de aur a transparenței și excepțiile ei

1. Care sunt criteriile care declanșează obligația de informare?

Art. 50 alin. (1) din AI Act impune o regulă esențială: utilizatorii trebuie să știe cu cine discută de la prima interacțiune. Totuși, obligația de informare intervine doar atunci când sunt întrunite, în mod cumulativ, patru criterii fundamentale clarificate de Comisia Europeană[2]:

• Tehnologia utilizată trebuie să se încadreze în definiția juridică a unui sistem de AI: acele sisteme informatice proiectate să funcționeze cu grade diferite de autonomie și adaptabilitate, capabile să deducă din datele primite modul de a genera rezultate, precum previziuni, conținut, recomandări sau decizii, care pot avea un impact direct asupra mediului fizic sau digital.
• Există un dialog bidirecțional real: sistemul de AI este proiectat pentru un dialog bidirecțional real cu oamenii, depășind simpla prelucrare de date în fundal sau furnizarea unor răspunsuri fixe. 
• Interacțiunea trebuie să aibă un caracter direct: algoritmul comunică nemijlocit cu utilizatorul, fără vreun filtru sau intermediar uman.
• Vizează exclusiv interacțiunea cu persoane fizice: interacțiunea are loc cu o persoană fizică, indiferent dacă aceasta acționează în calitate de consumator, angajat, profesionist sau reprezentant al unei companii.

2. Când și cum trebuie efectuată informarea? 

Informarea trebuie realizată chiar de la începutul primei interacțiuni, într-un mod clar, distinct și ușor accesibil.

3. Excepția de la regulă: Când nu este necesară notificarea? 

Informarea nu este obligatorie dacă interacțiunea cu un sistem de AI este evidentă din context pentru o persoană rezonabil de informată, atentă și circumspectă. Comisia Europeană recomandă însă prudență, limitând excepția la situații lipsite de echivoc, cum ar fi un chatbot denumit explicit „AI Assistant” sau „Virtual Bot” în antetul ferestrei de chat. 

III.     De la amprentă digitală la disclaimer vizibil: Ghidul de etichetare a conținutului AI

În privința conținutului sintetic, dispozițiile AI Act trasează o graniță fermă între obligațiile tehnice „de fundal” și cerințele de informare directă. Fiecare dintre aceste două niveluri implică un spectru distinct de aplicare, astfel cum vom analiza în cele ce urmează.

1. Marcarea tehnică - obligația furnizorului față de sistemele de AI

Furnizorii de sisteme de AI generative (audio, imagine, video sau text) sunt obligați să conceapă arhitectura tehnică a sistemelor astfel încât outputul să fie marcat într-un format detectabil automat care să ateste originea sa sintetică. Cu toate acestea, regula nu se aplică în următoarele cazuri:

• secvențe scurte de numere, simboluri sau cod sursă;
• output-uri destinate exclusiv comunicării între sisteme (machine to machine) neexpuse oamenilor;
• medii de testare, cercetare-dezvoltare sau etape prelucrătoare intermediare din industria de divertisment/cinematografie, cu excepția produsului finit lansat pe piață.

Obligația de etichetare nu se aplică atunci când sistemele de AI oferă doar asistență standard la editare (de exemplu, corectura ortografică sau optimizarea minoră de text/imagine), fără să modifice semnificativ datele primite sau sensul acestora. 

2. Etichetarea vizibilă - obligația implementatorului față de oameni

Implementatorii de sisteme de AI nu se pot baza exclusiv pe marcarea tehnică (watermarking) realizată de furnizor, ci trebuie să asigure următoarele avertizări/etichetări:

• Etichetarea materialelor de tip deepfake: Deepfake-ul trebuie dezvăluit persoanelor expuse, cel târziu la prima expunere, printr-o etichetă vizibilă sau auditivă clară, fără instrumente tehnice de detecție. Pentru opere artistice, creative, satirice sau fictive, obligația rămâne, dar divulgarea trebuie făcută adecvat, fără a afecta receptarea operei. Spre  exemplu, un film cu un personaj istoric generat prin AI poate include informarea la început sau final, fără să strice experiența vizionării.  
• Avertizarea privind evaluarea biometrică și emoțională: În cazul recunoașterii emoțiilor și clasificării biometrice, este necesară și suficientă o simplă notificare a faptului că persoana este supusă unui astfel de sistem, indiferent dacă analiza este efectuată în timp real sau ulterior acelui moment. Spre exemplu, un magazin de retail cu panouri publicitare inteligente, echipate cu camere care clasifică trecătorii după gen și vârstă (fără identificare), pentru a afișa reclame personalizate, trebuie să informeze vizibil persoanele, înainte de a intra în raza sistemului, prin afișe care să menționeze funcționarea unui sistem de AI de clasificare biometrică în scop publicitar.
• Marcarea textelor de interes public: Textele de interes public generate de AI trebuie etichetate dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții: sunt publicate, au rol informativ și tratează teme de interes public, cu excepția celor care au trecut printr-o revizuire umană sau control editorial. Spre exemplu, informările despre prevenirea incendiilor generate automat de o instituție publică trebuie marcate ca fiind generate de AI, dacă sunt publicate fără verificare umană.

3. Forma de prezență a disclaimerului 

Pentru materiale audio, video sau imagini destinate publicului, eticheta trebuie plasată vizibil în cadru sau difuzată audio înainte de redare, fără ca aceasta să poată fi ascunsă în Termeni și Condiții (T&C) sau metadate.

IV. Riscul recalificării: Momentul în care implementatorul devine furnizor

Un risc major sub AI Act este ca implementatorul să fie recalificat drept furnizor, preluând astfel toate obligațiile de conformitate, inclusiv certificările, redactarea documentației tehnice complexe, testarea de conformitate și înregistrarea în baza de date a UE.

Acest transfer de răspundere are loc conform AI Act în cazul în care implementatorul:

• Aplică propria marcă sau propriul nume pe sistemul AI (practică de tip white-labeling);
• Aduce o modificare substanțială sistemului AI (schimbând arhitectura, performanța sau funcționarea tehnică a modelului de bază);
• Modifică scopul inițial (destinația) sistemului de AI stabilită inițial de furnizor, astfel încât acesta ajunge să fie încadrat într-o categorie de risc superior (de exemplu, transformarea unui simplu chatbot de suport tehnic într-un sistem care ia decizii cu impact major asupra persoanelor).

Modificarea statutului, de la implementator la furnizor, implică întreaga sarcină de dovedire a conformității pentru compania care devine astfel furnizor. Pentru a preveni această expunere, este recomandat ca orice proiect de adaptare, rebranduire sau schimbare a destinației utilizării sistemelor de AI să fie supus unui test prealabil de impact care să concluzioneze în ce măsură schimbarea implementator-furnizor este iminentă sau poate fi evitată.

V. Deepfake sau strategie de marketing? Unde tragem linia în campaniile generate de AI?

Prin art. 50, AI Act introduce reguli de transparență pentru deepfake-uri (conținut AI care imită perfect realitatea). AI Act obligă furnizorii să integreze soluții tehnice de marcare, iar pe implementatori să eticheteze public materialele. Detaliile practice au fost clarificate de Comisia Europeană în data de 20 iulie 2026, prin noul Cod de bune practici privind transparența conținutului generat de inteligența artificială („Codul”)[3]. În cele ce urmează, detaliem cum se definesc deepfake-urile, cum se împart obligațiile de dezvăluire, excepțiile permise și riscurile de sancționare. 

1. Noțiunea de deepfake în sensul AI Act

Conform art. 3 pct. 60 din AI Act, deepfake-ul este orice conținut foto, audio sau video manipulat sau generat de AI care prezintă o asemănare cu persoane, obiecte, locuri sau alte entități ori evenimente existente și care ar crea unei persoane impresia falsă că este autentic sau adevărat. Din punct de vedere legal, încadrarea unui material în această categorie necesită îndeplinirea cumulativă a trei condiții:  

• Asemănarea semnificativă –  conținutul trebuie să se asemene într-o măsură relevantă cu o persoană, un obiect, un loc, o entitate sau un eveniment existent și să poată crea impresia falsă că este autentic ori adevărat (considerentul 134 din AI Act);
• Realismul – AI Act nu impune ca materialul să reproducă un eveniment real, identificabil și verificabil, fiind suficient ca acesta să se asemene în mod apreciabil cu persoane, obiecte, locuri, entități sau evenimente existente;
• Categoriile vizate – Art. 3 alin. 60 limitează aplicabilitatea noțiunii de deepfake la cinci categorii: persoane, obiecte, locuri, entități și evenimente.

Definiția deepfake-ului este mai restrânsă decât noțiunea generală de conținut generat sau manipulat cu AI: nu orice material creat cu ajutorul unui sistem de AI intră automat în această categorie, ci doar cel care creează impresia falsă a autenticității unei persoane sau entități ori a unui obiect, loc sau eveniment existent.

2. Marcarea tehnică a deepfake-urilor de către furnizori

AI Act nu impune o marcare tehnică exclusivă pentru deepfake-uri. Conform art. 50 alin. (2), furnizorii au obligația generală de a marca și de a face detectabil tot conținutul sintetic generat (imagini, audio, video). Prin urmare, deepfake-urile se supun pur și simplu acestei reguli generale, fără un regim tehnic separat.

3. Dezvăluirea deepfake-urilor de către implementatori

Dezvăluirea destinată publicului este distinctă de marcarea tehnică realizată de furnizor. Ca soluție uniformă, Codul pune la dispoziția implementatorilor o serie de pictograme UE disponibile public, pe care aceștia le pot folosi liber, fără atribuire, sau le pot înlocui cu o etichetă echivalentă, care respectă aceleași cerințe. În concret, în ceea ce privește marcajul deepfake-urilor, Codul prevede cerințe referitoare atât la formă, cât și amplasare, după cum urmează: 

• Eticheta trebuie să fie ușor de recunoscut, vizibilă o durată suficientă și neacoperită de alte elemente; la materialele video se repetă la intervale regulate, iar la texte se plasează lângă titlu sau în caseta redacțională.
• Atunci când informarea vizuală este posibilă, eticheta poate include, ca element principal, acronimul „AI”, cu excepția cazului în care utilizarea acronimului este incompatibilă cu legislația națională aplicabilă. Este recomandată completarea acronimului cu o mențiune care să indice că materialul a fost „generat cu AI” sau „manipulat cu AI”.
• Pentru conținutul audio, unde marcajul vizual nu este posibil, Codul recomandă un scurt avertisment sonor, de tipul „Această înregistrare conține o voce generată cu AI”, repetat periodic la materialele lungi.
• Codul precizează, de asemenea, faptul că semnatarii sunt încurajați să indice, în stratul interactiv suplimentar, ce anume a fost modificat de sistemul de AI. De exemplu, o reclamă în care fața unei persoane a fost modificată cu ajutorul AI poate fi însoțită de mențiunea „față modificată cu AI” sau, dacă se utilizează o voce sintetică, se poate utiliza mențiunea „voce generată cu AI”.

4. Pictogramele standardizate recomandate de Comisia Europeană 

Codul pune la dispoziție, în Anexa 1, pictograme UE, create de Oficiul European pentru Inteligență Artificială pentru utilizare gratuită și fără atribuire necesară, pentru dezvăluirea conținutului AI, folosirea acestora fiind opțională, la fel de valabilă fiind o etichetă echivalentă.

Astfel, există trei pictograme: „AI GENERATED” (conținut integral generat), „AI MODIFIED” (conținut parțial modificat) și cea din urmă, elementară, cu acronimul „AI”, care se poate completa cu un strat interactiv sau o etichetă textuală. Fiecare pictogramă are mai multe variante grafice pentru vizibilitate pe orice fundal.

V. Checklist 2 august 2026: Măsurile esențiale avute în vedere de companii

Suntem de părere că o implementare organizată și eficientă din punct de vedere al costurilor presupune parcurgerea următorilor pași:

1. Inventarierea sistemelor de AI, prin maparea tuturor sistemelor de AI utilizate intern, dezvoltate in-house sau achiziționate de la terți;
2. Clasificarea juridică a sistemelor de AI și delimitarea rolurilor (furnizor vs implementator), stabilind pentru fiecare sistem de AI ce obligații de transparență sunt aplicabile: interacțiunea cu sisteme de AI, conținutul generat sau manipulat cu AI (deepfake), textele sintetice destinate informării publice, sistemele de recunoaștere a emoțiilor și de clasificare biometrică;
3. Revizuirea relației contractuale cu furnizorii de AI, inclusiv verificarea documentației furnizate pentru alocarea clară a responsabilităților privind obligațiile de conformitate și de transparență;
4. Revizuirea politicilor și procedurilor interne, pentru a include reguli privind utilizarea sistemelor de AI, aprobarea cazurilor de utilizare și respectarea obligațiilor de transparență; 
5. Integrarea unor notificări de transparență în interfețele utilizate, astfel ca publicul să fie avertizat clar, printr-un disclaimer, ori de câte ori interacționează cu un sistem de AI sau citește texte sintetice de interes public;
6. Derularea unor sesiuni de instruire pentru angajații care operează sisteme de AI, asigurând astfel un nivel de alfabetizare adaptat competențelor și contextului lor de lucru. 

Miza acestei implementări nu este una pur formală. Încălcarea obligațiilor de transparență instituite prin art. 50 din AI Act se sancționează cu amenzi de până la 15 milioane EUR sau 3% din cifra de afaceri mondială totală anuală, oricare dintre aceste valori este mai mare. Cu toate acestea, spre deosebire de regula generală, unde amenda se calculează prin raportare la valoarea cea mai mare dintre suma fixă și procentul din cifra de afaceri, pentru IMM-uri și start-up-uri a fost instituit un mecanism de protecție: amenda maximă se stabilește prin raportare la valoarea cea mai mică dintre cele două praguri. 

_______________

[1] Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 300/2008, (UE) nr. 167/2013, (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1139 și (UE) 2019/2144 și a Directivelor 2014/90/UE, (UE) 2016/797 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind inteligența artificială);

[2] Codul de bune practici privind transparența conținutului generat de inteligența artificială publicat de către Comisia Europeană, 20 iulie 2026, accesibil la https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/faqs/code-practice-transparency-ai-generated-content. 

[3] Codul de bune practici privind transparența conținutului generat de inteligența artificială publicat de către Comisia Europeană, 20 iulie 2026, accesibil la: https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/faqs/code-practice-transparency-ai-generated-content.