Modificări legislative în domeniul prevenirii și combaterii hărțuirii pe criteriul de sex și a hărțuirii morale la locul de muncă
În data de 3 februarie 2025, a intrat în vigoare Hotărârea nr. 27/2025 pentru modificarea şi completarea Metodologiei privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 970/2023 („Hotărârea”).
Hotărârea introduce, în principal, o serie de obligații suplimentare în sarcina angajatorilor în aplicarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii hărţuirii pe criteriul de sex şi hărţuirii morale la locul de muncă, precum:
▸ Obligația de a înregistra și soluționa plângerile anonime depuse de victime. În situaţia în care plângerea nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact ale victimei, aceasta se examinează şi se soluţionează dacă conţine date şi informaţii referitoare la fapte de hărţuire pe criteriul de sex sau hărţuire morală;
▸ Obligația de a adopta măsuri de conştientizare şi de accesare a unor proceduri administrative de protecţie pentru victime;
▸ Obligația de a adopta proceduri care să cuprindă metode de verificare şi de acordare de suport victimei, precum şi mecanisme de prevenţie care constau în consiliere de specialitate şi îndrumare pentru persoanele care reclamă fapte de hărţuire pe criteriul de sex sau hărţuire morală.
Potrivit dispozitiilor legale, angajatorii au obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă. Nerespectarea acestei obligații poate atrage amenzi de până la 50.000 RON.
Procedura de aplicare a mecanismului de stabilire și actualizare a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată
În data de 6 februarie 2025, a intrat în vigoare Hotărârea nr. 35/2025 privind aprobarea procedurii de aplicare a mecanismului de stabilire şi actualizare a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată („Hotărârea”).
Potrivit Hotărârii, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată („Salariul minim”) se stabileşte şi se actualizează anual cu suma dintre rata medie anuală a inflaţiei prognozate şi rata de creştere reală anuală a productivităţii muncii prognozate, potrivit unei formule de calcul prevăzute de Hotărâre.
Corespondența dintre formula de calcul pentru stabilirea Salariului minim și criteriile avute în vedere pentru stabilirea Salariului minim este următoarea:
a. Puterea de cumpărare a salariilor minime luând în considerare costul vieţii se regăseşte în formula de calcul prin rata inflaţiei;
b. Nivelul general al salariilor şi distribuţia acestora se regăsesc în formula de calcul prin raportul dintre salariul de bază minim brut şi câştigul salarial mediu brut lunar;
c. Rata de creştere a salariilor se regăseşte în formula de calcul prin evoluţia câştigului salarial mediu brut lunar avut în vedere ca numitor în raportul dintre salariul de bază minim brut şi câştigul salarial mediu brut lunar;
d. Nivelurile şi evoluţiile productivităţii pe termen lung se regăsesc în formula de calcul prin rata de creştere reală a productivităţii muncii.
În situația în care raportul dintre valoarea Salariului minim aplicând formula de calcul și câștigul salarial mediu brut lunar prognozat este mai mic de 52%, se negociază în cadrul Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social între limitele nivelului orientativ (între 47%-52%) al indicatorului de referinţă pentru evaluarea gradului de adecvare a Salariului minim.
Angajatorul nu poate dispune concedierea salariatului aflat în perioada de plată a stimulentului de inserție, dar îi poate aplica alte sancțiuni disciplinare
Prin Decizia nr. 417/2024, obligatorie din data de 10 februarie 2025, Curtea Constituțională a României („CCR”) a stabilit că dispozițiile legale privind protecția acordată salariaților aflați în perioada de plată a stimulentului de inserţie, prin interdicția concedierii acestora pe perioada acordării stimulentului de inserție, sunt constituționale, nediscriminatorii și nu încalcă principiul egalității în drepturi.
Totodată, CCR a stabilit că interdicţia legală de concediere a unui salariat care se află în perioada de plată a stimulentului de inserţie nu priveşte şi angajarea în sine a răspunderii disciplinare a salariatului, ci se limitează la concediere, ceea ce în cazul angajării răspunderii disciplinare a salariatului implică interdicţia de aplicare a sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, nu însă şi interdicţia de aplicare a unei alte sancţiuni disciplinare.
