La 1 iunie 2022 au intrat în vigoare un nou Regulament de exceptare pe categorii privind acordurile verticale și practicile concertate
[1] (
„Noul RECV”) și orientările aferente
[2] (
„Noile Orientări”), care au înlocuit Regulamentul de exceptare pe categorii privind acordurile verticale și practicile concertate, precum și orientările ce datau din anul 2010 (
„Fostul RECV”)
[3].
Noul RECV (similar Fostului RECV) se referă la acordurile verticale, și anume acordurile încheiate între întreprinderi care activează la diferite niveluri ale lanțului de producție și distribuție ale bunurilor și serviciilor, cum ar fi furnizorii și distribuitorii. Noul RECV și Noile Orientări reglementează exceptarea pe categorii de la interdicția prevăzută la articolul 101 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („
TFUE”) și la articolul 5 din Legea concurenței din România nr. 21/1996 („
Legea concurenței”) privind astfel de acorduri verticale care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, dacă îndeplinesc anumite condiții. De asemenea, Noul RECV oferă îndrumări societăților pentru autoevaluare în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de TFUE și de Legea concurenței în vederea exceptării individuale a acordurilor care nu îndeplinesc condițiile de exceptare pe categorii.
Cu toate acestea, Noul RECV nu se aplică, în perioada 1 iunie 2022 - 31 mai 2023, cu privire la acordurile care erau deja în vigoare la 31 mai 2022 și care nu îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute în Noul RECV, dar care, la 31 mai 2022, beneficiau de exceptare în temeiul fostului RECV, permițând părților să adapteze dispozițiile acestor acorduri la noile cerințe din Noul RECV și să se conformeze acestora până la 31 mai 2023.
Astfel, începând cu 31 mai 2023, Noul RECV se va aplica nu numai în ceea ce privește acordurile încheiate după intrarea sa în vigoare la 1 iunie 2022, ci și în ceea ce privește acordurile încheiate înainte de data menționată anterior.
Principalele noutăți aduse de Noul RECV se referă la introducerea unor reguli specifice privind vânzările online, inclusiv prin platformele online, distribuția duală, prețurile duale, realizarea sustenabilității ca eficiență, dar și la modificări importante în ceea ce privește sistemele de distribuție exclusivă și selectivă, clauzele națiunii celei mai favorizate (CNF) sau de paritate, clauzele de neconcurență și impunerea prețului de revânzare, după cum urmează:
▸ Restricțiile privind vânzările online
Noul RECV prevede că restricțiile privind vânzările online sunt grave atunci când acestea, în mod direct sau indirect, în mod izolat sau în combinație cu alți factori, au ca obiect împiedicarea cumpărătorilor sau a clienților acestora de a utiliza în mod eficient internetul pentru a vinde bunurile sau serviciile contractuale, inclusiv restricțiile care au ca obiect împiedicarea utilizării unuia sau mai multor canale de publicitate online în ansamblul lor. Cu toate acestea, restricțiile privind vânzările pe piețele online nu sunt restricții grave atâta timp cât acestea limitează doar modalitatea în care cumpărătorul poate vinde online.
Noile Orientări oferă îndrumări suplimentare pentru a stabili dacă un acord vertical constituie o limitare care poate fi permisă sau dacă reprezintă o restricție gravă. Noile orientări oferă exemple de restricții grave privind comerțul online, cum ar fi: obligarea cumpărătorului să împiedice clienții situați într-un alt teritoriu să vizualizeze site-ul său web sau magazinul său online sau să redirecționeze clienții către magazinul online al producătorului sau al unui alt vânzător; obligarea cumpărătorului să anuleze tranzacțiile online ale consumatorilor în cazul în care datele cardului de credit al acestora indică o adresă care nu se află pe teritoriul cumpărătorului; obligarea cumpărătorului să vândă bunurile sau serviciile contractuale numai într-un spațiu fizic sau în prezența fizică a personalului specializat; obligarea cumpărătorului să solicite autorizarea prealabilă a furnizorului înainte de a efectua vânzări online individuale; interzicerea utilizării de către cumpărător a mărcilor sau a denumirilor comerciale ale furnizorului pe site-ul său web sau în magazinul său online; interzicerea creării sau a operării de către cumpărător a unuia sau a mai multor magazine online; interzicerea utilizării de către cumpărător a unui canal de publicitate online în ansamblul său, precum motoarele de căutare sau serviciile de comparare a prețurilor (dar o interdicție privind utilizarea anumitor servicii de comparare a prețurilor sau a motoarelor de căutare nu este în general o restricție gravă, dacă, de exemplu, sunt legate de conținutul publicității online sau stabilesc anumite standarde de calitate).
Pe de altă parte, Noile orientări confirmă faptul că următoarele practici,
inter alia, ar putea beneficia de o exceptare: cerințe menite să asigure calitatea sau un anumit aspect al magazinului online al cumpărătorului; cerințe privind prezentarea bunurilor sau serviciilor contractuale în magazinul online (cum ar fi numărul minim de articole afișate sau modul în care sunt afișate mărcile furnizorului); o interdicție directă sau indirectă asupra vânzărilor pe piețele online; cerința ca respectivul cumpărător să exploateze unul sau mai multe magazine tradiționale sau săli de expoziție, de exemplu, ca o condiție pentru a deveni membru al sistemului de distribuție selectivă al furnizorului; cerința ca respectivul cumpărător să vândă offline o anumită cantitate absolută minimă de bunuri sau servicii contractuale (ca valoare sau ca volum, dar nu ca proporție din totalul vânzărilor sale) pentru a asigura funcționarea eficientă a magazinului său tradițional.
▸ Distribuția duală
Distribuția duală se referă la situațiile în care furnizorul este activ atât în amonte, cât și în aval și, prin urmare, concurează cu distribuitorii săi independenți pe piața din aval. Deși distribuția duală rămâne exceptată în temeiul noului RECV (și anume, exceptarea pentru acordurile verticale nereciproce în care furnizorul este producător și distribuitor, iar cumpărătorul este distribuitor, dar nu este activ la nivelul producției), au fost implementate anumite modificări privind domeniul de aplicare al distribuției duale care poate beneficia de exceptare. Noul RECV extinde exceptarea la acordurile verticale cu importatori sau comercianți cu ridicata (la nivelul din amonte) și cu cumpărători care sunt importatori, comercianți cu ridicata sau comercianți cu amănuntul (la nivelul din aval).
Cu toate acestea, excepțiile privind distribuția duală nu se aplică în cazul furnizării de servicii de intermediere online (
„SIO”) atunci când furnizorul SIO este, de asemenea, o întreprindere concurentă pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau serviciilor intermediate. În plus, noul RECV clarifică faptul că schimbul de informații între furnizor și cumpărător într-o situație de distribuție duală rămâne exceptată în general, dar numai dacă schimbul de informații este atât direct legat de punerea în aplicare a acordului vertical, cât și necesar pentru a îmbunătăți producția sau distribuția bunurilor sau serviciilor contractuale. Conform Noilor Orientări, spre exemplu, este puțin probabil ca informațiile referitoare la prețurile viitoare la care furnizorul sau cumpărătorul intenționează să vândă bunurile sau serviciile contractuale în aval sau informațiile referitoare la bunurile vândute de un cumpărător sub marcă proprie, schimbate între cumpărător și un fabricant de bunuri concurente de marcă (cu excepția cazului în care fabricantul este, de asemenea, producătorul acestor bunuri de marcă proprie) să îndeplinească, în general, cele două condiții stabilite mai sus.
▸ Platformele online
Noul RECV a adus clarificări importante cu privire la SIO furnizate de platformele online. Noul RECV clarifică faptul că un furnizor de SIO (cum ar fi piețele online sau serviciile de aplicații software online, de exemplu, serviciile de socializare online) este tratat ca un "furnizor" în ceea ce privește SIO, în timp ce întreprinderea care oferă sau vinde bunuri sau servicii prin intermediul SIO este catalogată drept "cumpărător" în ceea ce privește aceste SIO, indiferent dacă plătește sau nu pentru a utiliza SIO. Noul RECV exclude însă de la exceptarea pe categorii acordurile verticale referitoare la furnizarea de SIO în cazul în care furnizorul de SIO este o întreprindere concurentă pe piața relevantă pentru vânzarea bunurilor sau serviciilor intermediate (așa-numitele "SIO hibride"). În plus, Noile Orientări clarifică faptul că acordurile verticale încheiate de întreprinderile active în economia platformelor online nu se califică, în general, drept acorduri de agenție autentice care sunt exceptate de la aplicarea interdicțiilor în temeiul legislației concurenței.
▸ Prețurile duale și principiul echivalenței
Sistemul dual de prețuri permite furnizorului să perceapă prețuri cu ridicata diferite de la același revânzător pentru produsele destinate revânzării online sau offline. Cu toate că, în conformitate cu Fostul RECV, prețurile duale constituiau o restricție gravă, conform Noului RECV, sistemul dual de prețuri beneficiază de o exceptare pe categorii, deoarece se consideră că poate stimula sau recompensa un nivel adecvat de investiții. Scopul principal al acestei ajustări a normelor a fost acela de a răspunde preocupărilor legate de free-riding, de exemplu, atunci când clienții vizitează un magazin tradițional pentru a testa bunuri sau servicii sau pentru a obține alte informații pe care își bazează decizia de cumpărare, dar ulterior comandă produsul online de la un alt distribuitor. Prin urmare, această nouă exceptare este, de asemenea, supusă anumitor condiții. De exemplu, pentru ca exceptarea să fie aplicabilă, diferența de preț cu ridicata pentru vânzările online și offline trebuie să fie legată în mod rezonabil de diferențele de costuri sau de investiții între cele două canale de vânzare și nu ar trebui să aibă ca scop restricționarea vânzărilor transfrontaliere sau împiedicarea utilizării efective a internetului de către cumpărător. În plus, în cazul în care părțile pun în aplicare un sistem de monitorizare a produselor sau serviciilor vândute online sau offline, un astfel de sistem nu trebuie să conducă la limitarea cantității de produse pe care cumpărătorul le poate vinde online.
În contextul unui sistem de distribuție selectivă, criteriile impuse de furnizori în ceea ce privește vânzările online nu trebuie să fie echivalente cu cele impuse magazinelor tradiționale, având în vedere natura diferită a celor două canale de vânzare. Cu toate acestea, criteriile specifice vânzării online nu ar trebui să aibă ca obiect împiedicarea utilizării efective a internetului de către cumpărător sau de către clienții săi pentru a vinde bunurile sau serviciile.
▸ Sistemul de distribuție exclusivă și selectivă
Noul RECV include noi prevederi și clarificări importante privind vânzările active care ar putea declanșa necesitatea sau oportunitatea de a restructura sistemele de distribuție ale producătorilor.
Restricțiile privind vânzările active în cadrul sistemelor de distribuție exclusivă se referă la limitări ale capacității cumpărătorului de a aborda în mod activ clienți individuali sau clienți situați în anumite teritorii și constituie, în general, restricții grave. Noul RECV extinde exceptarea pe categorii referitoare la astfel de restricții (în comparație cu cea din Fostul RECV) la exclusivitatea partajată, ceea ce permite unui furnizor să numească până la maximum cinci distribuitori pentru un teritoriu exclusiv sau pentru un anumit grup de clienți. În plus, noul RECV permite furnizorilor să își oblige distribuitorii să transfere restricțiile privind vânzările active clienților acestora. Noile Orientări clarifică faptul că exceptarea pe categorii se aplică și în cazul în care un furnizor le impune distribuitorilor săi să restricționeze vânzările active ale clienților direcți ai acestora în teritorii sau către grupuri de clienți pe care furnizorul le-a alocat altor distribuitori sau pe care și le-a rezervat pentru el însuși, în mod exclusiv. Cu toate acestea, aceste transferuri nu beneficiază de o exceptare pe categorii mai departe în avalul lanțului de distribuție.
În ceea ce privește sistemele de distribuție selectivă, Noul RECV permite furnizorilor să interzică cumpărătorilor și clienților acestora să vândă în mod activ sau pasiv către distribuitori neautorizați situați în orice teritoriu în care furnizorul operează un sistem de distribuție selectivă, indiferent dacă cumpărătorii și clienții sunt ei înșiși situați în interiorul sau în afara acelui teritoriu.
▸ Clauze ale națiunii celei mai favorizate (CNF) sau obligațiile de paritate
Clauzele CNF sau obligațiile de paritate sunt prevederi contractuale care impun unei alte părți să ofere bunurile sau serviciile sale în condiții identice sau mai favorabile decât cele oferite pe alte canale de vânzare sau de marketing, cum ar fi alte platforme (inclusiv site-ul său web).
Recent, clauzele CNF pentru comerțul cu amănuntul au fost analizate de diverse autorități de concurență, care au făcut distincție între două tipuri de clauze CNF: (1) clauzele CNF extinse sau așa-numitele "acorduri de paritate între platforme", care restricționează o parte să ofere condiții mai bune pe toate canalele sale de vânzare și prin intermediul platformelor online concurente, și (2) clauzele CNF restrânse sau obligațiile de paritate restrânse, care restricționează o parte să ofere condiții mai bune doar pe propriul site web, dar îi permit părții respective să ofere condiții mai bune pe site-urile web ale concurenților.
Noul RECV exclude aplicarea exceptării pentru obligațiile CNF extinse sau pentru obligațiile de paritate între platforme, i.e. obligațiile care împiedică cumpărătorii de SIO să ofere, să vândă sau să revândă bunuri sau servicii utilizatorilor finali în condiții mai favorabile prin intermediul unor SIO concurente. Pe de altă parte, noul RECV confirmă faptul că alte tipuri de obligații de paritate (și anume obligațiile de paritate restrânsă și obligațiile de paritate cu ridicata) vor continua să beneficieze de exceptare. Cu toate acestea, exceptarea cu privire la acestea din urmă poate fi retrasă, în special pe piețele de platforme foarte concentrate, în care concurența între furnizorii de SIO este restrânsă de efectul cumulativ al rețelelor paralele de acorduri similare care restricționează cumpărătorii de SIO să vândă bunuri sau servicii utilizatorilor finali în condiții mai favorabile pe canalele lor de vânzări directe.
▸ Clauze de neconcurență
Ca regulă (în conformitate cu Fostul și cu Noul RECV), clauzele de neconcurență care depășesc o perioadă de cinci ani nu pot beneficia de exceptarea pe categorii. Cu toate acestea, în conformitate cu Noile Orientări, obligațiile de neconcurență care sunt reînnoibile tacit după o perioadă de cinci ani pot beneficia de exceptarea pe categorii, cu condiția ca cumpărătorul să poată renegocia sau rezilia în mod efectiv acordul vertical care conține obligația, cu o perioadă de preaviz rezonabilă și la un cost rezonabil, permițând astfel cumpărătorului să își schimbe în mod efectiv furnizorul după expirarea perioadei de cinci ani.
▸ Impunerea prețurilor de revânzare
Noile Orientări clarifică faptul că impunerea unor prețuri minime afișate, care interzic distribuitorului să promoveze prețuri inferioare unui nivel stabilit de furnizor, este considerată o formă indirectă de impunere a prețurilor de revânzare, care constituie o restricție gravă în conformitate cu legislația în materie de concurență.
▸ Dezvoltarea durabilă
Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv prioritar pentru UE și a fost luată în considerare și în Noile Orientări referitoare la Noul RECV. Noile Orientări clarifică faptul că acordurile privind dezvoltarea durabilă nu reprezintă o categorie distinctă de acorduri în temeiul legislației UE în materie de concurență. Cu toate acestea, conform Noilor Orientări, realizarea obiectivelor de durabilitate poate constitui o eficacitate care poate fi luată în considerare în cadrul autoevaluării efectuate de o întreprindere în ceea ce privește exceptarea individuală de la aplicarea legislației în materie de concurență asupra acordurilor verticale. De exemplu, impunerea unor obligații de exclusivitate pentru a stimula investițiile în instalații de energie verde ar putea fi considerată o astfel de eficacitate. De asemenea, Noile Orientări explică faptul că criteriile de durabilitate, cum ar fi schimbările climatice, protecția mediului sau limitarea utilizării resurselor naturale, se califică drept criterii calitative valabile în scopul sistemelor de distribuție selectivă.
În consecință, Noul RECV a adus schimbări și clarificări importante în ceea ce privește abordarea acordurilor verticale din perspectiva dreptului concurenței, inclusiv în ceea ce privește vânzările online și SIO. Ca urmare, se impune revizuirea modelelor de distribuție și a acordurilor încheiate de întreprinderi cu societăți care activează pe piețele din amonte sau din aval pentru a verifica dacă acestea sunt în conformitate cu noile dispoziții legale sau dacă pot fi explorate noi oportunități de afaceri în considerarea noilor norme.
Începând cu 31 mai 2023, dispozițiile Noului RECV și ale Noilor Orientări se vor aplica nu numai noilor acorduri, ci și acordurilor existente încheiate înainte de intrarea în vigoare a Noului RECV. Prin urmare, aceste din urmă acorduri trebuie să fie revizuite pentru a asigura conformarea acestora cu noile norme până la această dată.
[1] REGULAMENTUL (UE) 2022/720 AL COMISIEI din 10 mai 2022 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la categoriile de acorduri verticale și practici concertate
[2] Orientări privind restricțiile verticale (2022/C 248/01).
[3] Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate.
